inchiriere containere moloz

Ion Creanga a fost un mare scriitor clasic roman ale carui principale caracteristici sunt geniul povestirii, umorul si farmecul limbii. In opera sa, faptele reale capata adesea dimensiuni fabuloase, transport marfuri iar cele fantastice sunt aduse la proportiile unor intamplari obisnuite.
Cea mai importanta scriere a sa este „ Amintiri din copilarie „ care pe fundalul satului moldovenesc din prima jumatate a sec. al XIX – lea infatiseaza unul din marile personaje ale literaturii universale, Nica a lui Stefan a Petrei Ciubotariul, din satul Humulesti.
Tema operei este copilaria cu toate aspectele ei a unui baiat din mediul satesc, din satul Humulesti din Moldova.
Scriitorul evoca in acest fragment locul nsterii, casa parinteasca, chipul luminos al mamei precum si viata de familie a primilor ani de viata.
El isi aminteste cu duiosie de intamplarile fericite ale copilariei pe care le retraieste ca un om matur. Copilaria cea lipsita de griji, plina de farmecul si hazul copilaresc reuseste sa alunge unda de tristete pe care o resimnte povestitorul ajuns la varsta maturitatii.
Dupa descrierea autorului a casei parintesti ne putem da seama ca acest loc minunat a fost, inca de la nastere, universul lui Nica.
Aici a vazut pentru prima oara chipul bland al mamei, a invatat primii pasi, aici s-a distrat pe seama pisicilor care oboseau jucandu-se cu motoceii legati de mama la stalpul hornului.
Desi erau o familie modesta, moloz bucuresti parintii s-au descurcat intotdeauna ajutati de copii.
La momentele de amintire a jocurilor si nazdraveniilor din copilarie, scriitorul se emotioneaza si parca regreta ca timpul a trecut pe nesimtite.
Copilul „Nica” nu cunostea neajunsurile vietii si cu timpul isi dadea seama ce frumos era atunci cand nu avea nici o grija, familia era sanatoasa, si cum nu ducea grija nimanui, fiecare zi era o provocare la trairea la maxima intensitate a clipelor fericite ale copilariei.

2

In casa parintesca exista anumite elemente care au valoare de simbol ca de exemplu „ stalpul hornului „ sugereaza linistea si pacea intrerupta de jocul nevinovat al copiilor.
Reintors in universul miraculos al copilariei lipsite de griji revazandu-se copil scriitorul retraieste nu numai intamplari legate de copilarie, dar si legate de imaginea mamei.
Mama, Smaranda, era o femeie simpla de la tara dintr-un sat din Moldova, Humulesti. Mama se afla in centrul lumii lui Nica.
Copilul de odinioara isi aminteste ca mama era plina de minunatie. Aceste minunatii erau obiceiuri si datini stravechi din lumea satului in care mama credea cu toata taria.
Astfel aceasta ii spunea copilului atunci cand ploua afara sa iasa sa zambeasca la soare si astfel se va indrepta vremea. Copilul de odinioara afirma uimit ca vremea se indreapta dupa rasul lui.
Din acest fragment se evidentiaza ironia, dar si dragostea pentru fiinta care i –a dat viata. Dincolo de ironia scriitorului, mama in ignoranta ei si dand dovada de iubire sustine ca vremea se indreapta dupa surasul ei mult iubit.
Obiceiurile si mai ales puterea lor sunt la granita dintre real si fabulos.
Ca multe femei din satul ei, Smaranda era o mestera in magie, alunga norii de deasupra satului, inchega apa cu doua picioare de vaca de se mira lumea, abatea grindina in alte parti.
Mama credea in semne, in vise fiind superstitioasa ca toate femeile simple. Satul era lipsit de medici, copilul fiind tratat dupa obiceiuri mostenite de la bunica si mama.
Taciunii nu ofereau numai caldura pentru intreaga casa pentru ca cei mici sa se joace cu pisicile dupa horn, ci mama considera ca atunci cand vuia taciunele aprins in soba te vorbeste cineva de rau blestemandu- ti casa si familia, iar mama incearca sa potoleasca dusmanul.
In taciuni descanta mama copilului transport de deochi luand funingine de la gura sobei si facandu –i un semn aparte pe fruntea baiatului atunci cand acesta se simtea rau.
Aceasa opera este actuala prin dragostea pentru casa parinteasca, parinti si familie, satul unde copilul Nica si –a petrecut primii ani din viata.
Smaranda invatase de la mama sa, forta binevoitoare a descantecelor pentru a indeparta vorbele rele, blestemele si urma de orice ghinion a familiei.
In urmatoarele randuri scriitorul aduce un omagiu mamei sale pentru ca ea a fost cea care l –a adus pe lume, l-a hranit inca din prima zi cand a vazut lumina zilei leganandu – l usor si carne din carnea ei a imprumutat.